Fondatorul Uzinei de șlefuire, Knop Vencel, el este pionerul șlefuirii aragonitelor din țara noastră, dânsul aducând înalte cunoștințe de artă industrială și vastă experiență de șlefuire și modelare a pietrelor. În Muzeul de Aragonit sunt expuse câteva dintre diplomele dânsului de la Înalta Școală de Șlefuire a Pietrei de la Viena, unde profesorii lui au înscris în foaia lui matricolă o mențiune , care sună cam în următorul fel: „tânărul acesta vizionează în piatră mult mai multe, decât orice alt coleg de-al lui”. A fost un iubitor al pietrei, un vizionar, un antreprenor de excepție, care a reușit să se impună cu piesele șlefuite la Corund în toată lumea, ajungând la înalta societate din perioada Art Nouveau: avocați, doctori, aristocrația, politicieni, profesori din toată Europa și chiar continentul American.

Aragonitele din Corund apar în combinație cu calcite striate, prezentând o mare varietate de culori de la albul oficial al rocii, trecând prin bej, maroniu, verzui, roșiatic, gălbui, toate într-un matrix de „50 shades of grey” până la negru. La baza dungilor colorate stau alte minerale prinse în cristalele de aragonite și calcite, sau chiar bacterii prinse în procesul de cristalizare.

Primul cercetător, care a cuantificat rata de depunere, îngroșare a aragonitelor de la Corund a fost Koch Antal în 1885, conform căruia procesul de cristalizare este unul lent, de cca 1-2 mm/an.

În uzină bucățile rupte manual din filoanele de aragonit erau lucrate cu strunguri, freze și etape manuale de șlefuire și lustruire, deci era o provocare tehnică să formezi piese decorative și de uz dintr-o rocă tare stratificată, de multe ori casantă în zonele unde două cristalizări se întâlneau. Oricum calcitele fibroase și structura aciculară a aragonitului sunt o provocare pentru activitatea de șlefuire.

Au fost nevoiți să vândă piesele la prețuri foarte ridicate, ca să poată să suporte costurile ridicate cu exploatarea manuală și provocările din uzina de prelucrare.

Knop Vencel s-a impus și ca antreprenor, și-a instruit partenerii de lucru la un nivel foarte înalt în arta șlefuirii pietrei, s-a impus și prin strategii de marketing inovatoare (elaborând poze de prezentare ale pieselor foarte atent detaliate, tematizate) care au avut priză la publicul art nouveau în căutarea frumosului și detaliilor.

Au reușit să scoată în evidență foarte marcant proprietatea poate cea mai artistică a aragonitelor și calcitelor striate, transluciditatea, adică capacitatea de a lăsa luminii să penetreze printre straturile multicolore ale rocii.

Knop Vencel, geolog, inginer și profesor, își proiecta singur fiecare detaliu al pieselor planificate sau comandate de clientela care a culminat cu vizita personală a Reginei Maria în uzină, la începutul anilor ’30, când în urma vizitei, Majestatea sa predă uzine un desen efectuat cu mâna proprie, și toată familia regală stă la băi în Sovata, până uzina din Corund termină piesa conform desenului Reginei. Fratele geamăn al piesei se poate vedea în Muzeul de Aragonit din Corund, deoarece Knop Vencel efectua câte 2 bucăți din fiecare comandă interesantă, astfel piesa din muzeu a fost elaborată simultan cu cel ajuns la Regină.

Povestea șlefuirii aragonitelor din Corund este îngreunată de cele 2 războaie mondiale, de schimbarea administrației statale din 1920, de marea criză economică mondială din anii 1930-1933, dar totuși ea persistă și se dezvoltă datorită perseverenței și aptitudinilor fondatorului.

După moartea acestuia în 1941, soția și băiatul cel mare duc mai departe afacerea de familie, chiar cea mai mare construcție elaborată din aragonitul de Corund este altarul, tabernacului și sfeșnicele bisericii catolice din Sovata, fiind proiectată și elaborată de fiul cel mare al fondatorului.

O cotitură drastică în povestea de față o reprezintă naționalizarea agresivă a regimului comunist din anii 1948-1950, în urma căruia familia fondatoare este forțată să părăsească carierele, clădirea pe care au construit-o, utilajele performante, toate.
Activitatea de șlefuire va fi continuată în forma cooperativistă, uzina fiind atașată când Cooperativei din Odorhei, când companiei miniere cu direcțiunea la Borsec. Cu atitudinea bine cunoscută de „lasă că merge și așa”, și lipsei proprietarului, activitatea rămâne fără viziune, fără strategie, fără inovare, declinul simțindu-se deja la începutul anilor 50.
Tocmai deciziile luate fără consultarea profesioniștilor locali au dus la extracția de aragonit prin dinamitare, care a generat fisurarea totală a filoanelor super cristalizate, astfel uzina ajunge în incapacitatea tehnică de a mai șlefui ceva cu tehnologia avută în dotare, ducând la închiderea totală a uzinei la finalul anilor 50. Încă o poveste de excepție înăbușită de lăcomia prostească a regimului comunist.

Urmează 50 de ani fără ca cineva să mai șlefuiască aragonitele din Corund, povestea devine tot mai ștearsă din memoria colectivă, muncitorii care o viață întreagă au fost lângă familia fondatoare, încet îmbătrânesc, și roca firimițată de dinamitare este dispersată când în curțile localnicilor, când bătătorită în drumurile forestiere, degradând aragonitele la nivelul de balast.

Povestea ia o cotitură conștientă când echipa noastră elaborează prima potecă de vizitare în zona fostelor cariere, ele devenind din anul1980 Rezervația geologică Dealul Melcului, astfel am început să repunem în atenția colectivă și în vizorul turismului ivirile de aragonit.

Povestea șlefuirii a început să fie rememorată prin amenajarea singurului Muzeului de Aragonit din țară cu ajutorul constructiv al nepoților lui Knop Vencel, care au oferit o parte din clădirea uzinei să dea loc exponatelor muzeului. Urmașii nu sunt preocupați de reânceperea activității de șlefuire, deoarece resursa a fost total compromisă de dinamitările sus amintite.
În 2015 echipa noastră a contribuit la renovarea Băilor Tradiționale Unicum, de la poalele Delului Melcului, care îmbăiesc cu această apă unică ce dă naștere aragonitelor și calcitelor striate. Făcând baie în cea mai complexă apă din țară, ne butem bucura de triplul efect al apelor sărate, sulfuroase șli carbogazoase la un loc.

În 2018 am învățat să șlefuim aragonite cu ajutorul geologului Pongratz Laszlo din Gyor, și am început cea mai satisfăcătoare etapă a aceste povești de renaștere din cenușă. Cel mai frumos lucru este când firimiturile lăsate moștenire de către comuniști devin în mâinile noastre superbe bijuterii lucioase, translucide, multicolore, unicate fiecare în parte, deoarece datorită striațiilor din piatră, ele sunt nereproductibile, sunt unicate absolute fiecare.

Și ca această satisfacție să nu fie doar a noastră, din 2019 avem de oferit un serviciu, o experiență turistică unică în țară, Activitatea experimentală de șlefuire a bijuteriei proprii din aragonit. Ea se realizează sub forma unei activități de grup do-it yourself asistat, în urma căreia vizitatorul pleacă cu bijuteria șlefuită cu mâna proprie.

Partea de care suntem cei mai mândri din această poveste de renaștere este inițiativa de a implica în prcesul de șlefuire și lustruire a bijuteriilor de aragonit colegi nevăzători printr-un parteneriat cu Asociația Nevăzătorilor din Odorheiu Secuiesc. Prin această activitate contribuim direct la atingerea scopurilor asociației, dar și implicăm activ nevăzători, care pe lângă faptul că primesc un venit în schimbul serviciilor de șlefuire, sunt integrați în fluxul normal al societății din marginalizarea indusă de handicapul lor. Un beneficiu în plus în această poveste, că avem oportunitatea să vorbim deschis cât mai des despre ei, conștientizând probleme specifice ale nevăzătorilor în rândul comunităților.

Nu uitați: la Corund, sub tutela mărcii Carpathian Aragonite se nasc bijuterii de aragonit ale căror luciu etern este dat de mâna nevăzătorilor.